sâmbătă, 28 mai 2011

Circuit inchis.


Schimbarea in viata cuiva este ...un rau necesar,un mod de a te adapta in timp si spatiu cu cei din jur...unul, mai multi si sa ramanem,totusi, doar la o persoana ...Stii ,poate ne lasam influentati, si ne simtim prea tradati,uneori de cuvinte si gesturi sau poate e vorba de acel nimic cateodata care devine apasator,o liniste teribil de puerila,frustranta chiar.A deschis multe usi,in acea seara doar una; in seara in care nu conta cine ii aparea in cale oricine ar fi fost stia ca o putea distrage de la ale ei bazaconii in care se pierduse.Putea sa-si dea seama imediat cu cine statea de vorba insa ,o gasea neputincioasa..."nu-mi pasa..."cazu pe scaun si se gandi la cele doua cuvinte ce-i rasunau in cap iar si iar,le gasise si o definitie..."punctul mort.
... nu o stia forte bine dar nici nu trebuia, era suficient sa bea cafeaua alaturi de ea in acel ceas doar lui putea sa-i mai pese.Oboseala atat se mai citea pe fata-i alba.Un sarut pe frunte a facut-o sa se simta in siguranta pentru un moment...cu fata spre perete a inchis ochii.

At the end we are alone even if we stay together.

luni, 16 mai 2011

For every corner in her mind...




Din camera alaturata s-a auzit un sughitat scurt urmat de un oftat,se aseaza langa ea si o intraba de ce mai insista cu nebuniile ei curate.Pierduta in fum tace,nu analizeaza nimic,nu schiteaza nici un gest nu ar avea motive ,nu acum probabil.Nasul i se facuse mic in esarfa,parfumul acesteia o calmeaza si ii creaza o stare de ...placere.
Insa placerea nu a fost niciodata indeajuns si nu numai pentru ea...acea fericire pe care altii au simtit-o si de care s-au bucurat din plin,ea,inca nu a apucat sa o cuprinda in totalitate pentru ca sta in firea umana,nimic nu este suficient;iar acea fericire nu se reduce si nici nu se raporteaza la placerea individuala, probabil e prea complex?Probabil. Se simtea,aeriana,intr-un moment total...inutila iar asta o facu sa-si resimta lacrimile pe obraz.Nu avea ce sa faca ,nu acum iar in viitor....da,dar viitorul nu o va mai vedea la fel.Nu obisnuia sa planga,nu des,stia ca nu o ajuta cu nimic,poate o elibereaza
Se auzi un "multumesc"scurt si surd,multumesc pentru ca imi esti alaturi,acum,multumesc pentru ca stii si poate incerci sa ma privesti cu atli ochi...decat cei din jur,multumesc.Adevarul e ca nu multa lume putea sa o inteleaga desi aparent se facea inteleasa intregii lumi si nu ea avea o problema ci restul populatiei...ce vina are ea? For every piece of me that wants you; Another piece backs away

vineri, 13 mai 2011

Ea este...

In continuare....si in continuare ce?isi pune aceiasi intrebare,in aceasta dimineata isi propune sa desprinda macar cu putin de lumea reala,si credeti-ma uraste termenul de "real"dar stie ca acea lume la care se gandeste e departe de a fi creeata. Doar daca...nu si-o faureste singura,se opreste in fata balconului isi priveste mainile-i albite de lumina, isi inchide ochii si expira fumul pe care il tine captiv de atata amar de vreme,nu este timpul sa renunte isi spune dar nici nu mai poate da inapoi.Calmitatea cu care paseste inapoi in camera o enerveaza pentru ca stie ,ca nu o reprezinta,stie ca ar trebui sa fie altfel.
Asezandu-se in pat se gandeste doar la...acelasi lucru cu ochii mari atintiti catre fereastra;Nu ii este frica de ceea ce va urma pentru ca asta isi doreste nu?Teama de necunoscut nu o infioara atat de tare precum afirmau adineaori toti cei din jurul ei;insa instrainarea de singurul chip in fata caruia isi putea da jos cele o mie si una de masti,o sperie de-a dreptul.
Ghemuita,cufundata in perne isi soarbe ceaiul,gustul dulce-acrisor al coacazelor o facea sa zambeasca la fel ca imaginea acelei fete,macar atat.Mainile care au tras-o la sol de atat de multe ori au reusit sa-i ofere curajul de a face fata multitudinii...pe care nu ar fi bagat-o in seama oricum.



Restul lumii e decorul...