Scurta poveste de adormit

           Cald,infernal de cald si totusi asta nu e o scuza...in fond nimic nu este,adevarul iese la suprafata prin fapte si atunci cand nu se intampla nimic.In egoismul si invidia mea am invatat sa ofer...ce?timp,cate putin din timpul meu.....
       De multe ori nu-si dorea decat sa invete din nou sa zambeasca,multi i-au spus ca-i sta bine,teatru nu se joaca?Absurd,chiar si cinci minute pot schimba o idee,suficient incat sa vezi altfel lucrurile desi aparent sunt toate la locul lor.Multa sperficialitate ,multe lucruri se intampla fara voia noastra asta e deranjant,iar multi nu pot evita drumul spre nesiguranta pentru ca acolo-si au rostul,nu incerca sa le explici, sunt oameni surzi iar de vazut vad doar umbre in jurul lor,nimic real,nimic sa le apartina insa au totul.
           Ai mereu senzatia ca va fi altfel in fiecare zi,e doar o impresie,expresii ce se consuma zi de zi si vorbe aruncate uneori doar ca sa se faca vant sau impresie...unele intamplari devin clisee pure si atunci isi da ochii peste cap.Lumea se vrea intrata intr-un anumit tipar 
si pana si fericirea are un  cod pe care ea nu a reusit sa-l deslusesca.
       *Da  e neindemanatica,nu o poti condamna,cei care se dau experti in ale suferintei sau 'vesnicei iubiri' sunt cei mai nestiutori,nu crede in 'intamplator' ci in 'pur si simplu',e grabita si  se zbate uneori printre ganduri pentru ca o face singura si mereu a fost asa:
                                                                      "Cald,infernal de cald si totusi asta nu-i o scuza..."


              Noapte buna,basmele-au apus de mult.

Fluturii-si iau zborul spre iunie...

              Sub bolti aerul atarna greu ,cerul varsa destule lacrimi atunci cand tu nu mai poti scurge pe obraz niciuna...pesti sunt in mare,flori pe campii sunt destule pentru cel care doreste sa isi intretina "buchetul".

    Nu ma numar printre femeile care vad in ei altceva decat sunt in realitate,daca acestia se dovedesc a nu fi pe masura asteptarilor pot intoarce spatele."Cine nu asteapta nimic nu-si poate pierde iluziile."

   In fond marea parte a populatiei isi modeleaza realitatea cu ajutorul lor...

S-a asezat langa fereastra,vreme de septembrie atunci cand fluturii isi fac planuri pentru marele zbor din iunie.

"Ciudat..." s-a gandit la atat de multe posibilitati in a-si reveni si a ridica capul printre nori pentru a-i strapunge;voia sa-i vada plecati de pe cerul ei.A deschis larg ochii si a intalnit o privire usor aroganta dar in acelasi timp prietenoasa si interesanta,vedea lucrurile prin prisma ei si asta o multumi  pe moment.

         Muzica din surdina si vocea ce-i vorbea era familiara cu vocea unui mic fragment din trecut..."O,Doamne..." atat de ancorata sunt acolo.Subconstientul nu ne elibereaza oricat ne-am indrugi in minte diverse si oricat de siguri am fi pe noi,ne credem,vrem sa ne credem,reusim intr-un final sa ne pacalim atunci de ce mai cautam semne, de ce mai facem corelatii...?

     Probleme sunt din cele mai diverse,frustrari sunt multe,iar ea nu-si doreste decat sa priveasca pe cineva in ochi si sa stie ca va avea ocazia asta si a doua zi.Se intoarce pe acelasi drum,fara vre-un plan stabilit ,spera doar ca cineva inca o asteapta la celalalt capat si ca isi va impartasi indeile de peste zi. 

                                                                                                        Probabil din obisnuinta inca isi urma

                                                                                                                                     pasii vechiului  vals.

is.r

             

Un aprilie cu punct si virgula.

Lasand mieii,ouale incondeiate si cozonacii la care toata lumea face poze de cand se respira tehnologia mai mult decat aerul, vorbesc de anotimpul asteniei ce s-a impus cum a putut mai bine,verdele crud din jur a imbatat omenirea atat de tare cu voie buna si nervi incat nimic nu-mi mai starneste mirarea.E vremea introspectiei ,vremea "privitului in oglinda" si a datului cu parerea,unii la fel de superficial ca altii...Reflexia mea o vad vag in geam si doar lumina imi strange mana; atunci cand toate se schimba in jur raman cu o expresie crispata si observ cat de falsa devine lumea cat de rigida si lipsita de sens

Sunt cat se poate de sincera cand spun ca am inchis ochii si tot am putut vedea fara sa vreau,mi-am intins nervii m-am jucat cu ei si i-am modelat,m-am dezarmat pentru o cauza nobila,si am rostit cuvinte mute ce mi-au umplut sertarele mintii cu memorii dar si cu povestioare unele demne de lumea imaginatiei.

Stii ce se spune?se spune ca uneori tot ce traieste pe taramul imaginatiei prinde contur in realitatea noastra,nu vreau sa par nesuferita dar pana acum pieptanam coama unui unicorn roz cu "aripioare".Afirmatia este doar partial adevarata unele lucruri sunt rodul imaginatiei oamenilor,subliniez lucruri...Te complici cu zambetul pe buze dar in fond nimic nu-i complicat.

"..."

Revenind...sunt momente in viata cand devii amnezic,cand nu bagi de seama micile detalii,pentru ca-ti doresti ceva ce nu se va implini atunci cand rarunchiurile sufletului iti striga dupa ajutor,capeti imunitate si nici macar o lacrima nu mai poti stoarce cand stii ca esti obosit si mai bine...(te culci?)
Mi-e dor de oameni de care nu am crezut ca ma voi vedea departe,de cei pe care ii imbratisezi la usa si inca nu constientizezi ca pleaca,decat atunci cand le vezi bagajul pregatit,toate lucrurile pe care le poti spune atunci devin seci,iar cel mai deranjant este faptul ca acele persoane vor face parte din lumea altora si cu mult mai putin a ta (cat egoism...da,ne sta in caracter)
Primavara trecuta,am inceput a te cunoaste,a hoinari cu tine,a ne lua de oameni,a nu ne pasa de altii impreuna si era mai bine,si da... mi-e dor de inceputuri pentru ca sunt cele mai frumoase,recunosc am fost egoista...pe buna dreptate, gandeste-te inainte "merita?"tii minte ce-ti spuneam de prioritati?nu exista diferente?au fost acolo si si-au spus cuvantul prin hotararile tale.
Si m-ai strans in brate si mi-ai spus sa tac.
La multi ani.

Succind.

Chiar am stat pe ganduri o vreme,nu stiu daca pot sa pun problema astfel sau doar am observat anumite lucruri ;undeva acolo in margine eram si eu si cred ca trebuia sa stii.
" Buna dimineata ,am fost retinuta pe drum"dar e atat de amuzant sa vezi marionetele cum se schimonosesc dornice de atentie,doar privesti pentru putin timp,spectacolul devine din ce in ce mai plictisitor pe parcurs ce se intensifica . Drama,ei bine, e cea care nu te lasa sa te plictisesti atunci cand participi, insa monotonia iti iese in intampinare atunci cand te retragi pentru "odihna".Cartile stau la fel de prafuite pe rafturi asteptand un raspuns,strazile pe care le-ai lasat in urma au suierat ,locul de la intersectie te-a pus sa alegi...si ai ales.In lumea cuvintelor ai avut dreptate in lumea celor nerostite dreptatea cui i-o dam? Nimicul intr-o parte,totul in cealalta,"nimicul" nu se pierde iar ordinea se restabileste mai devreme sau mai tarziu.

Parada timpurilor noi...

(punct) 1 ianuarie...nu ma gandesc sa incep a vorbi despre cat de minunate au fost artificiile de la doisprezece noaptea,nu o voi face...aici e vorba de a doua zi dupa...cum sa nu observi linistea puerila de pe strazi si cate o punga in zbor gasindu-si drumul spre tomberon...pare dezolant comparativ cu agitatia si fericirea pe care o exprimau oamenii cu o zi in urma.
Tragi cu urechea ici-colo si auzi:"Anul viitor nu o sa mai...","Anul viitor va fi mai..." dar asta nu depinde de ce facem noi?de efectul bomerang al hotararilor si actiunilor noastre?desigur asta nu inseamna ca norocul sau 'sansa' nu exista, cred ca tot de noi tine.
Stii ce, prefer sa nu vad uneori,prefer sa ascult chiar daca parada ce se perinda sub privirile mele pare atat de adevarata incat ma orbesc culorile,degeaba daca e muta si participantii surzi,unii renunta la taraboi si se retrag,raman pe margine si invata si ei sa asculte,da, dar degeaba daca nu inteleg;gandindu-te ca ti-ai facut datoria si ai incercat sa te faci ascultat cu putine vorbe si mai multe fapte,uneori cuvinte fara sens ce-si gasesc un rost in mintea fiecaruia.
Cum nu-ti plac puzzel-urile?pacat descoperirile erau cele mai frumoase cand eram mici... Timpul trece pe langa noi fara sa ne bage in seama...Lenjeria rosie,cele doisprezece boabe de strguri,bautura si pocnitorile(de orice fel,daca ma-ntelegi) sunt lucruri extravagante cu care-ti umpli o seara pentru speranta unei 'a doua zi'mai buna,cine sunt eu sa ma pun cu traditia?
Am inghitit in sec pentru inca o seara si am zambit pentru...optimism.

Altii,tu si o himera

Actorii mor pe scena vietii.

E ciudat cum te uiti in jur si te vezi tot pe tine in orice,cat egoism,e ciudat ca-ti pierzi privirea in gol in timp ce eu sunt in capatul celalalt si ti-o gasesc orice ar fi, e ciudata cifra trei pana si pe ceas;ciudat este ca nu te poti retrage din lupta odata ce ai intrat nici macar din cea cu morile de vant,e ciudat ca aburii nu sunt aburi ci fum de tigara bolborosind fara cuvinte ganduri reinviate.

De ce mai ai intrebari cand tot tu ai si raspunsuri?Inca o parere in plus.Plusul asta conteaza sau e un minus care da cu virgula?
Intredeschide ochii si ai sa vezi mai clar,doar daca vrei.