(punct) 1 ianuarie...nu ma gandesc sa incep a vorbi despre cat de minunate au fost artificiile de la doisprezece noaptea,nu o voi face...aici e vorba de a doua zi dupa...cum sa nu observi linistea puerila de pe strazi si cate o punga in zbor gasindu-si drumul spre tomberon...pare dezolant comparativ cu agitatia si fericirea pe care o exprimau oamenii cu o zi in urma.
Tragi cu urechea ici-colo si auzi:"Anul viitor nu o sa mai...","Anul viitor va fi mai..." dar asta nu depinde de ce facem noi?de efectul bomerang al hotararilor si actiunilor noastre?desigur asta nu inseamna ca norocul sau 'sansa' nu exista, cred ca tot de noi tine.
Stii ce, prefer sa nu vad uneori,prefer sa ascult chiar daca parada ce se perinda sub privirile mele pare atat de adevarata incat ma orbesc culorile,degeaba daca e muta si participantii surzi,unii renunta la taraboi si se retrag,raman pe margine si invata si ei sa asculte,da, dar degeaba daca nu inteleg;gandindu-te ca ti-ai facut datoria si ai incercat sa te faci ascultat cu putine vorbe si mai multe fapte,uneori cuvinte fara sens ce-si gasesc un rost in mintea fiecaruia.
Cum nu-ti plac puzzel-urile?pacat descoperirile erau cele mai frumoase cand eram mici... Timpul trece pe langa noi fara sa ne bage in seama...Lenjeria rosie,cele doisprezece boabe de strguri,bautura si pocnitorile(de orice fel,daca ma-ntelegi) sunt lucruri extravagante cu care-ti umpli o seara pentru speranta unei 'a doua zi'mai buna,cine sunt eu sa ma pun cu traditia?
Am inghitit in sec pentru inca o seara si am zambit pentru...optimism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu