Nu ma numar printre femeile care vad in ei altceva decat sunt in realitate,daca acestia se dovedesc a nu fi pe masura asteptarilor pot intoarce spatele."Cine nu asteapta nimic nu-si poate pierde iluziile."
In fond marea parte a populatiei isi modeleaza realitatea cu ajutorul lor...
S-a asezat langa fereastra,vreme de septembrie atunci cand fluturii isi fac planuri pentru marele zbor din iunie.
"Ciudat..." s-a gandit la atat de multe posibilitati in a-si reveni si a ridica capul printre nori pentru a-i strapunge;voia sa-i vada plecati de pe cerul ei.A deschis larg ochii si a intalnit o privire usor aroganta dar in acelasi timp prietenoasa si interesanta,vedea lucrurile prin prisma ei si asta o multumi pe moment.
Muzica din surdina si vocea ce-i vorbea era familiara cu vocea unui mic fragment din trecut..."O,Doamne..." atat de ancorata sunt acolo.Subconstientul nu ne elibereaza oricat ne-am indrugi in minte diverse si oricat de siguri am fi pe noi,ne credem,vrem sa ne credem,reusim intr-un final sa ne pacalim atunci de ce mai cautam semne, de ce mai facem corelatii...?
Probleme sunt din cele mai diverse,frustrari sunt multe,iar ea nu-si doreste decat sa priveasca pe cineva in ochi si sa stie ca va avea ocazia asta si a doua zi.Se intoarce pe acelasi drum,fara vre-un plan stabilit ,spera doar ca cineva inca o asteapta la celalalt capat si ca isi va impartasi indeile de peste zi.
Probabil din obisnuinta inca isi urma
pasii vechiului vals.
is.r
