Altii,tu si o himera

Actorii mor pe scena vietii.

E ciudat cum te uiti in jur si te vezi tot pe tine in orice,cat egoism,e ciudat ca-ti pierzi privirea in gol in timp ce eu sunt in capatul celalalt si ti-o gasesc orice ar fi, e ciudata cifra trei pana si pe ceas;ciudat este ca nu te poti retrage din lupta odata ce ai intrat nici macar din cea cu morile de vant,e ciudat ca aburii nu sunt aburi ci fum de tigara bolborosind fara cuvinte ganduri reinviate.

De ce mai ai intrebari cand tot tu ai si raspunsuri?Inca o parere in plus.Plusul asta conteaza sau e un minus care da cu virgula?
Intredeschide ochii si ai sa vezi mai clar,doar daca vrei.

Un ceai negru cu lapte.

Aburii se ridica din asfalt in aerul rece,e liniste fiecare cu ale sale in seara asta...eu cu ale mele si cu luminitele din balconul vecinului, care tin mortis sa-ti atraga atentia si sa-ti scoata ochii...pustietate: puhoiul s-a mutat la aprozar la "oferte peste oferte",
iti spui: "nu mai e ce a fost...da.dar de ce?" Mosul tot caciula rosie o poarta,tot aceiasi reni obositi inhama,bradul tot o stea are in varf iar in oras miroase a mancare,de parca lumea s-ar lua la intrecere care mai mult,care mai bine?ce gospodina orneaza mai bine salata boeuf?de ce vecina de la parter are sarmalele mai mici ca cea de la etajul patru...?mari probleme..."auzi da' nu era criza"?
Fatarnici oameni ..."Craciun fericiiit!ce bine arati,te-ai tuns vaai..."tipic, discutie cu iz de piata si cu miros de caltabosi,de ce nu-mi spui ca arat intr-un fel tot timpul anului te gasesti in magazin sa complimentezi parul vecinei care nu e facut,dar totul e in spiritul sarbatorii.
Nu stiu ce-i frumos asa-i?Ba incerc sa le vad si eu pe ale mele cum spuneam...imi place ideea de a avea un brad natural in casa o data in an doar pentru a-i simti mirosul(na...nu toti pleaca la munte)imi place sa ofer o atentie,o maslina cuiva....pentru ca imi plac zambetele tampe care-mi sunt oferite la schimb,vorba veche din popor:"gestul conteaza",ma rasfat cu izul de scortisoara,si imi beau ceaiul cu tine la masa ...inca un motiv in plus sa zambesc.
Multumesc.

Felia numarul unu

"Nicaieri nu e...acasa."
Se uita la ceas,fara a-si da seama ca limbile nu se mai miscau
Gandu-i soptise :"ce bine...."ar fi vrut ca si timpul real sa ramana fara baterii
nu se complica sa le schimbe,nu asta era rolul ceasului acela
nu sa o sperie...
In fuga incerca sa-si dea seama unde se ascunsese acea lumina pala,
la care-si strica ochii cu toate maruntisurile,unde disparuse acea carte prafuita de pe noptiera
care trebuia returnata acum mult timp la biblioteca?Nenumarate usi s-au inchis
spera macar fereastra sa mai fie deschisa,urcatul nu era o problema,nu ea era cea care
obtinea multe cu minimul de efort.
Gandurile nu se reduc la tacere atat de usor trebuie consumate,dar acum ca se gandea
cearcanele-i deveneau proeminente,povestea ochilor nu multi stiau a citi.
Multe cai,aceiasi directie...
"tu incotro mergi?"a intrebat.

Nota de octombrie

*Octombrie,ploua, simt frigul in oase si tu simti acelasi tip de 'rece' ?Am pasit cu dreptul,continui cu stangul,nu inteleg unde ma indrept,un lucru e sigur sunt departe...de mine,de tine ,pe o poteca inca intunecata de ganduri sufocante la care sincer?nu asi renunta .
*Cum poti spune ca esti diferit cand folosesti aceleasi cuvinte?Da.Am dat'aia',am facut'cealalta' si am incercat sa le rezum pe toate intr-un mare 'ceva' am incetat sa mai caut cu privirea pentru ca-mi era suficient ce vedeam,inca imi este pentru un moment ,doua, poate mai multe.Minunata si ciudata armonie de culori
*Incertitudinea ne omoara insa nu poti trai fara ea,fara sa stii ca ceva iti pune sangele in miscare(rau este fara 'rau');De ce sa catalogam ceva?Sa dam un nume?La ce bun?Uneori tind a crede ca,unele cuvinte sunt atat de aberante incat nu-si pot lua forma in fapte.Sunt plictisita de standardele unora... si acela era perfectul pentru tine nu?nu te uiti in jur,nu ?nici eu.refuz uneori sa ma vad prin ochii mei si las ochii altora sa judece,gandindu-ma ca-mi va fi mai bine.
Nu ti-ai dat seama cine si ce merita... asa este:'totul pe merit',nu?Stii sa vezi in spatele imaginii ceva interesant?stii sa te uiti la ceva numit "urat" si sa vezi cel mai "frumos,frumos"?Stii sa citesti fara cuvinte?Priveste printre randuri,uneori spatiile libere spun cel mai mult.
*Poate crezi ca insiruirea de lungi intrebari nu are nici un sens... dar are.Nu-l vezi,insa poate il vei simti,raspunsurile le gasesti intre paragrafe,cand vei da de ele ajuta-ma sa le dezleg si eu...

F.B.F

Nimic nu suna mai rau decat "niciodata",totusi de ce temem daca este un lucru atat de sigur ?

Luni.

Vei scrie intr-o zi pe o piatra"te-am uitat"si o vei arunca cu ochii atintiti spre orizont stiind ca lumea este atat de mare si vei putea gasi o sumedenie de multe alte pietre la fel pe marginea imaginatiei bogate a fiecarei persoane,pe fiecare vei scrie ceva si le vei da un sens care insa nu-si va avea rostul.Pe drum vei gasi in fata blocului tau o piatra subtire si colturoasa,iti va parea interesanta si o vei pastra,vei sti de unde ai plecat;I-ai studiat forma si culoarea ai intors-o pe toate partile iar pe una din muchii ai scris un nume cu mult mai rigid decat suprafata insasi ai trecut cu degetul peste scris ai scapat-o din mana insa ai trecut cu vederea.
La marginea unui rau iti va atrage atentia o piatra verde smarald pe care-ti vei nota primul lucru venit in minte in acel moment si o vei arunca in apa pentru ca spontaneitatea te-a adus in acel loc,malul marii iti va acoperi privirea cu o naframa si-ti va spulbera visele scurte ;singurul lucru pe care-l vei scoate din buzunar va fi o scoica pe care scrii o data si o acoperi cu nisip.
Pe un zid rece si umed vei gasi inscriptionat acelasi nume rigid lasat in urma cu piatra din fata blocului tau si-ti amintesti:"20.09,te-am uitat... pe aceiasi banca intr-o luni.

Riot.

Fiecare inceput aduce cu sine un altul...Ma indrept spre gara, cu sfiala imi aprind o tigara ma asez pe trepte si ma uit in gol.Incepultul primului drum imi starneste nelinistea sunt una din persoanele care despica firul mai mult decat trebuie,am urmarit atat de multe episoade din viata mea legate de vietile altora doar printr-o veriga subtire incat am putut observa rupturile,schimbarile,diferiti oameni cu diferite conceptii adunati la o masa astazi; maine deja au disparut,chipuri ce palesc in departare nu multi raman,nu multi isi amintesc,nu e nevoie.Invatam in fiecare zi sa fim spectatorii propriei noastre vieti,ne analizam pe toate partile tragem concluzii la lasatul serii toate apun ca a doua zi sa o luam de la capat >roboti cu suflet.

Red short note.

Revin?probabil este singurul rau necesar;Si ar trebui sa" semanam maci" in spatele nostru sa creasca un zid rosu al uitarii,totusi nu poti trece peste,nu-ti gasesti locul nu ti-l vei gasi.Lasandu-mi diferite impresii si o urma de parfum,in viata lucrurile sunt mult mai complexe decat le vedem noi,tindem sa ne lasam prinsi de anumite...de anumite.Da,stiu e o lume fascinanta in jurul tau bucura-te,de fiecare data ajung sa cred in lucruri de care nu am nevoie la momentul respectiv, fara sa-mi dau seama, pana la sfarsitul zilei devin o necesitate,nu am cum sa ma implic mai mult...nu exista "nu pot,exista nu vreau",bine,nu vreau.Unii oameni sunt fascinanti prin felul lor de a fi prin felul in care isi pun anumite intrebari,prin modul de a rataci haotic .

Nu-i poti atinge,pentru ca stii ca daca ai face-o s-ar rupe totul,ei si-ar gasi drumul mult mai usor iar intrebarile la care nu au raspuns ar deveni inutile, asta ar fi un lucru in defavoarea ta,nu este egoism este experienta.Vad multe,simt destule,spun prea putine; cuvintele nu ar traduce ce asi avea de spus,poate pe viitor voi cauta acelasi stereotip pentru ca m-ar face sa ma simt bine cu propria-mi persoana (cred ca e "cuvantul" potrivit) si nu poate ci sigur.

Ramai sau vii cu mine?

Circuit inchis.

Schimbarea in viata cuiva este ...un rau necesar,un mod de a te adapta in timp si spatiu cu cei din jur...unul, mai multi si sa ramanem,totusi, doar la o persoana ...Stii ,poate ne lasam influentati, si ne simtim prea tradati,uneori de cuvinte si gesturi sau poate e vorba de acel nimic cateodata care devine apasator,o liniste teribil de puerila,frustranta chiar.A deschis multe usi,in acea seara doar una; in seara in care nu conta cine ii aparea in cale oricine ar fi fost stia ca o putea distrage de la ale ei bazaconii in care se pierduse.Putea sa-si dea seama imediat cu cine statea de vorba insa ,o gasea neputincioasa..."nu-mi pasa..."cazu pe scaun si se gandi la cele doua cuvinte ce-i rasunau in cap iar si iar,le gasise si o definitie..."punctul mort.

... nu o stia forte bine dar nici nu trebuia, era suficient sa bea cafeaua alaturi de ea in acel ceas doar lui putea sa-i mai pese.Oboseala atat se mai citea pe fata-i alba.Un sarut pe frunte a facut-o sa se simta in siguranta pentru un moment...cu fata spre perete a inchis ochii.

At the end we are alone even if we stay together.

For every corner in her mind...

Din camera alaturata s-a auzit un sughitat scurt urmat de un oftat,se aseaza langa ea si o intraba de ce mai insista cu nebuniile ei curate.Pierduta in fum tace,nu analizeaza nimic,nu schiteaza nici un gest nu ar avea motive ,nu acum probabil.Nasul i se facuse mic in esarfa,parfumul acesteia o calmeaza si ii creaza o stare de ...placere.

Insa placerea nu a fost niciodata indeajuns si nu numai pentru ea...acea fericire pe care altii au simtit-o si de care s-au bucurat din plin,ea,inca nu a apucat sa o cuprinda in totalitate pentru ca sta in firea umana,nimic nu este suficient;iar acea fericire nu se reduce si nici nu se raporteaza la placerea individuala, probabil e prea complex?Probabil. Se simtea,aeriana,intr-un moment total...inutila iar asta o facu sa-si resimta lacrimile pe obraz.Nu avea ce sa faca ,nu acum iar in viitor....da,dar viitorul nu o va mai vedea la fel.Nu obisnuia sa planga,nu des,stia ca nu o ajuta cu nimic,poate o elibereaza

Se auzi un "multumesc"scurt si surd,multumesc pentru ca imi esti alaturi,acum,multumesc pentru ca stii si poate incerci sa ma privesti cu atli ochi...decat cei din jur,multumesc.Adevarul e ca nu multa lume putea sa o inteleaga desi aparent se facea inteleasa intregii lumi si nu ea avea o problema ci restul populatiei...ce vina are ea? For every piece of me that wants you; Another piece backs away

Ea este...

In continuare....si in continuare ce?isi pune aceiasi intrebare,in aceasta dimineata isi propune sa desprinda macar cu putin de lumea reala,si credeti-ma uraste termenul de "real"dar stie ca acea lume la care se gandeste e departe de a fi creeata. Doar daca...nu si-o faureste singura,se opreste in fata balconului isi priveste mainile-i albite de lumina, isi inchide ochii si expira fumul pe care il tine captiv de atata amar de vreme,nu este timpul sa renunte isi spune dar nici nu mai poate da inapoi.Calmitatea cu care paseste inapoi in camera o enerveaza pentru ca stie ,ca nu o reprezinta,stie ca ar trebui sa fie altfel.
Asezandu-se in pat se gandeste doar la...acelasi lucru cu ochii mari atintiti catre fereastra;Nu ii este frica de ceea ce va urma pentru ca asta isi doreste nu?Teama de necunoscut nu o infioara atat de tare precum afirmau adineaori toti cei din jurul ei;insa instrainarea de singurul chip in fata caruia isi putea da jos cele o mie si una de masti,o sperie de-a dreptul.
Ghemuita,cufundata in perne isi soarbe ceaiul,gustul dulce-acrisor al coacazelor o facea sa zambeasca la fel ca imaginea acelei fete,macar atat.Mainile care au tras-o la sol de atat de multe ori au reusit sa-i ofere curajul de a face fata multitudinii...pe care nu ar fi bagat-o in seama oricum.



Restul lumii e decorul...

Revenind,de ce toti imi spun sa am grija,de ce trebuie sa-mi calculez unele miscari...de ce?nu mai am timp si daca nu spun acum cand o voi mai face?oscilez...da,oscilez intre ratiune si nebunie,un simplu gest gresit si pierd ...ce am de pierdut?nu-mi raspund pentru ca nu stiu.
Iar ma leg de viata,da,iar si consider ca e cusuta cu ata alba doar ca noi uneori trecem cu vederea la cat de fine sunt acele cusaturi.Uita-te mai atent....prea multe coincidente de care nu pot spune ca ma sperii pentru ca fac parte din ...ceea ce numim "destin"?exista?cred...nu?Totusi putea fi alta zi,alta ora,alta,alta cu totul altceva.
Timpul trece,il simt cum se grabeste si simt cum ma sufoc,replica vesnica?"n-am nimic,ma gandesc..."la...ce va fi sau nu; uneori in unele cazuri cel mai probabil;
Posibil sa ma gandesc aiurea,posibil dupa citirea acestor randuri sa crezi ca am cazut intr-o stare de delir.Nu.Sa ma trezesc dimineata,sa ma uit pe geam si sa sa vad putina siguranta la orizont?sa intorc privirea sa simt pulsul,sa expir ultimul fum si sa plec spre gara ;un drum precis,clar ,poate.... sa nu ma mai intorc,oricum ce-ti pasa?....
Insa,este 01:27,inca o dimineata rece peste pleoapele grele a fiintei mele....
sperand in regasire.

Te-ai intrebat cum oare, altii pot sa zboare?

Data viitoare?daca mai exista,voi incerca sa fiu mai prudenta.Imi place sa visez si uneori visele mele ma duc prea departe in cosmos ,ca apoi sa ma izbeasca prea tare de pamant,incet dar sigur ai reusit sa ma ridici la un alt nivel de fericire asa in imperfectiunea noastra de a fi amandoi...naiva,m-am cuibarit in bratele tale si am ramas acolo credula si manipulata de farmecul tau.Imi dau seama acum ,ca.."cele doua cuvinte magice" nu le spui doar ca sa te afli in treaba,le spui doar daca urmaresti ceva de la o persoana sau daca intradevar ti-ai scoate un ochi de dragul ei...insa nu pot avea asteptari de genul acesta,trebuia sa-mi pun mintea la contributie si nu sentimentele,trebuia sa-mi dau seama ca un "Te iubesc..."este deja prea mult pentru tine.

Tu?tu, nu stii sa iubesti...tu stii sa joci teatru, iar pe scena larga a jocului nostru in doi tu ai fost regele negru ;eu...?eu?pai ,iti poti alege tu o piesa si-i poti da numele meu ,ca sa putem trage cortina.Ramane sa decizi tu ,ce e mai bine pentru tine,eu ma voi descurca nu este prima ,sunt sigura ca nici ultima oara cand ies cu fruntea sus dintr-o poveste.Am simtit eu mai multa dragoste decat tine,dar nu m-am exteriorizat si nu cred ca o voi face prea curand...gandindu-ma ca acum in vremea aceasta a spune "te iubesc!"este un act de slabiciune de care oricum intr-o zi se va profita fara a-ti da seama...oare eu,sunt singura care nu a facut-o?

Revino-mi in cale...

Stii ce cred eu?Cred ca viata are un simt al umorului atat de sec si de negru incat te uimeste pe zi ce trece...cel putin asta-i parerea mea...asa mi s-a demonstrat pentru a mia oara...
Si...cum s-a intamplat?sa-mi raspund singura la intrebare...simplu si rapid;In timp ce asteptam venirea primaverii,iesind...pe'ici pe'colo...(de parca prezenta mea in lume ar fi fost atat de necesara mediului inconjurator pentru a reveni la viata...de parca gandurile mele bune ar fi scos soarele din nori sau zambetul meu si a prietenilor mei ar fi incalzit atmosfera)...tot astept,caldura.
In ultimele zile am avut placerea sa cunosc si sa conversez cu persoane destul de interesante insa doar un necunoscut al privirii mele ,cu vocea calda a reusit sa-mi retina atentia...de ceva timp.Poate asta era si lucrul incitant sa-i stiu doar vocea,numele si o farama din spirit,nu pot spune ca il astept acum cel putin nu mai am de ce...daca va vrea, imi va aparea in cale...Asta a si facut,fara a-si da seama insa.Am ramas fixata o clipa,mi-a luat o secunda sa-l simt cum trece pe langa mine,sa simt fiori pe spate si sa-mi spun in gand: "Hell, this world is small..!and you are so beautiful inside and outside"...
Poate,in viitor,ne vom regasi,poate altfel...

Cred ca unele intrebari pe care ni le punem sunt de fapt rezultatul unor regrete...ceva de care inevitabil te impiedici in cursa ta numita viata...sau poate sunt facute pentru a ne da noua ragaz, putin mai mult, in a ne raspunde singuri dand mereu cu capul de ceva de sus ;vorba aceea: "Ai sa te lovesti tu cu capul de sus mai tarziu"...da,m-am lovit, m-am ridicat si am mers mai departe.Stiu de ce am nevoie,am nevoie sa evadez,am nevoie de ceva sa-mi faca ordine in ganduri deoarece "E-ul" meu nu mai face fata... dar se pare ca timpul nu tine nici macar un minut cu mine.De ce nu ma lasa?de ce nu ma intoarce inapoi? mai am de reglat ceva in trecut;
Nu, nu mi-e frica de viitor,mi-e frica de ideea ca nu voi avea timp suficient sa profit indeajuns de el,cred ca el profita de mine.Ma gandeam daca ai fi tu acel ceva...sau mai bine ...ma gandeam sa ne luam o vacanta amandoi, fara a ne mai uita la ceas,undeva aproape la un ceai sau o cafea,sa stam de vorba...regasindu-ne intr-o mare de zambete placute.

Timpul vindeca..

Uitandu-ma in jur,ma intreb cu ce am gresit...a da...am gasit problema,naivitate.
Cred ca despre asta e vorba...stii despre ce vorbesc?ai simtit vreodata ce simt eu acum?tu spui ca da,dar eu totusi cred ca e un nu hotarat.Ai plecat din simturile mele asa cum ai poposit,m-ai indundat cu cateva momente de fericire in care constiinta mea era bruiata,apoi...ai disparut in neant...
Sa-ti descriu sentimentele ce ma incercau atunci?...pai, o clipa simti ca disperi cand vezi ca totul s-a racit in jurul tau,cand stii ca acele cuvinte,fraze serveau drept o masca...apoi stai si te gandesti...oare voi mai intalni acei ochi vreodata?Iti doresti sa-i tii minte desi,uneori, crezi ca ti-e mai bine daca ai da totul uitarii...insa nu poti, sunt singura amintire,singurul ragaz in trecut...Timpul vindeca,am trecut peste...