Stii ce cred eu?Cred ca viata are un simt al umorului atat de sec si de negru incat te uimeste pe zi ce trece...cel putin asta-i parerea mea...asa mi s-a demonstrat pentru a mia oara...
Si...cum s-a intamplat?sa-mi raspund singura la intrebare...simplu si rapid;In timp ce asteptam venirea primaverii,iesind...pe'ici pe'colo...(de parca prezenta mea in lume ar fi fost atat de necesara mediului inconjurator pentru a reveni la viata...de parca gandurile mele bune ar fi scos soarele din nori sau zambetul meu si a prietenilor mei ar fi incalzit atmosfera)...tot astept,caldura.
In ultimele zile am avut placerea sa cunosc si sa conversez cu persoane destul de interesante insa doar un necunoscut al privirii mele ,cu vocea calda a reusit sa-mi retina atentia...de ceva timp.Poate asta era si lucrul incitant sa-i stiu doar vocea,numele si o farama din spirit,nu pot spune ca il astept acum cel putin nu mai am de ce...daca va vrea, imi va aparea in cale...Asta a si facut,fara a-si da seama insa.Am ramas fixata o clipa,mi-a luat o secunda sa-l simt cum trece pe langa mine,sa simt fiori pe spate si sa-mi spun in gand: "Hell, this world is small..!and you are so beautiful inside and outside"...
Poate,in viitor,ne vom regasi,poate altfel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu