Lasand mieii,ouale incondeiate si cozonacii la care toata lumea face poze de cand se respira tehnologia mai mult decat aerul, vorbesc de anotimpul asteniei ce s-a impus cum a putut mai bine,verdele crud din jur a imbatat omenirea atat de tare cu voie buna si nervi incat nimic nu-mi mai starneste mirarea.E vremea introspectiei ,vremea "privitului in oglinda" si a datului cu parerea,unii la fel de superficial ca altii...Reflexia mea o vad vag in geam si doar lumina imi strange mana; atunci cand toate se schimba in jur raman cu o expresie crispata si observ cat de falsa devine lumea cat de rigida si lipsita de sens
Sunt cat se poate de sincera cand spun ca am inchis ochii si tot am putut vedea fara sa vreau,mi-am intins nervii m-am jucat cu ei si i-am modelat,m-am dezarmat pentru o cauza nobila,si am rostit cuvinte mute ce mi-au umplut sertarele mintii cu memorii dar si cu povestioare unele demne de lumea imaginatiei.
Stii ce se spune?se spune ca uneori tot ce traieste pe taramul imaginatiei prinde contur in realitatea noastra,nu vreau sa par nesuferita dar pana acum pieptanam coama unui unicorn roz cu "aripioare".Afirmatia este doar partial adevarata unele lucruri sunt rodul imaginatiei oamenilor,subliniez lucruri...Te complici cu zambetul pe buze dar in fond nimic nu-i complicat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu